Povestea celui mai dramatic accident din sporturile cu motor

Sporturile cu motor au fost întotdeauna pe cât de periculoase, pe atât de atractive. Totuși, de-a lungul vremii, fie pe circuit, fie în tribună, și-au pierdut viața mai mulți piloți și spectatori. Cel mai sângeros accident din motorsport a avut loc în anul 1955, pe circuitul de la Le Mans.

Era iunie 1955 și piloții erau deja de trei ori pe circuitul de la Le Mans, din Franța, acolo unde avea loc celebra cursă de 24 de ore.

Cursa era strânsă și în turul 35, un model Mercedes 300 SLR (pilotat de Pierre Levegh) s-a atins cu o mașină Austin-Healey (pilotată de Lance Macklin). Deși impactul nu a fost extrem de puternic la prima vedere, din cauza vitezei amețitoare (aproximativ 200 de km/h), modelul 300 SLR-ul aproape că a decolat și puntea și capota au ajuns în tribune, cuprinse de flăcări. Mulți dintre spectatori au fost practic decapitați de caroseria „mașinii zburătoare”.

Echipele de intervenţie nu au știut cum să acţioneze în cazul caroseriei din aliaj de magneziu din care era fabricat modelul Mercedes 300 SLR, astfel că pompierii au stropit caroseria cu apă. Acest lucru a alimentat și mai mult flăcările și alți zeci de spectatori au ars de vii.

Bilanțul celui mai sângeros accident din sporturile cu motor a fost de 83 de spectatori decedați și peste 120 răniți. Pilotul de la volanul modelului Mercedes 300 SLR a fost aruncat din masina în urma impactului și a murit pe loc.

Cursa nu s-a oprit, câștigătorii au sărbătorit

În semn de solidaritate cu tragedia, echipajele Mercedes au fost retrase din cursă. Oficialii britanici ai Jaguar au refuzat să retragă piloții.  În mod ciudat, cursa s-a desfășurat până la final și a doua zi și-a stabilit câștigătorii. Competiția din acel an a fost câștigată de echipajul Jaguar format din Mike Hawthorn și Ivor Bueb care, la final, au sărbătorit triumful cu șampanie și veselie.

Cursa de la Le Mans din 1955 a rămas în istorie ca fiind cea mai sângeroasă din toate timpurile.

[readmore]

În urma traficului accident, organizatorii de competiții au învățat faptul că siguranța este prioritară pentru spectatori. Astfel, în următorii ani, publicul era despărțit de mașini prin mijloace mai rezistente.